← Psalms (90/150) → |
1. | (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. |
2. | Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu! |
3. | Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!`` |
4. | Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte. |
5. | Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş: |
6. | înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă. |
7. | Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta. |
8. | Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. |
9. | Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. |
10. | Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm. |
11. | Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? |
12. | Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! |
13. | Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi! |
14. | Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli. |
15. | Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea! |
16. | Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor! |
17. | Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre! |
← Psalms (90/150) → |