| ← Psalms (80/150) → |
| 1. | (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi! |
| 2. | Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru! |
| 3. | Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! |
| 4. | Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău? |
| 5. | Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin. |
| 6. | Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei. |
| 7. | Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! |
| 8. | Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o. |
| 9. | Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara. |
| 10. | Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu. |
| 11. | Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu. |
| 12. | Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii? |
| 13. | O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului. |
| 14. | Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta! |
| 15. | Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!... |
| 16. | Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier! |
| 17. | Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales! |
| 18. | Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău. |
| 19. | Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi! |
| ← Psalms (80/150) → |