← Psalms (78/150) → |
1. | (O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! |
2. | Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. |
3. | Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, |
4. | nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut. |
5. | El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, |
6. | ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; |
7. | pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. |
8. | Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! |
9. | Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, |
10. | pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui. |
11. | Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase. |
12. | Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan. |
13. | A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid. |
14. | I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. |
15. | A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. |
16. | A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri. |
17. | Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie. |
18. | Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor. |
19. | Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie? |
20. | Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?`` |
21. | Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui, |
22. | pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui. |
23. | El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor: |
24. | a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer. |
25. | Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature. |
26. | A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi. |
27. | A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării; |
28. | le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor. |
29. | Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră. |
30. | Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură, |
31. | cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel. |
32. | Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui. |
33. | De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic. |
34. | Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu; |
35. | îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor. |
36. | Dar Îl înşelau cu gura, şi -L minţeau cu limba. |
37. | Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său. |
38. | Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregei Lui urgii. |
39. | El Şi -a adus deci aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce. |
40. | Decîteori s'au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate! |
41. | Da, n'au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel. |
42. | Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i -a izbăvit de vrăjmaş, |
43. | de minunile, pe cari le -a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan. |
44. | Cum le -a prefăcut rîurile în sînge, şi n'au putut să bea din apele lor. |
45. | Cum a trimes împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mîncat, şi broaşte, cari i-au nimicit. |
46. | Cum le -a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor. |
47. | Cum le -a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină. |
48. | Cum le -a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului. |
49. | El Şi -a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri. |
50. | Cum Şi -a dat drum slobod mîniei, nu le -a scăpat sufletul dela moarte, şi le -a dat viaţa pradă molimei; |
51. | cum a lovit pe toţi întîii născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham. |
52. | Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i -a povăţuit ca pe o turmă în pustie. |
53. | Cum i -a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor. |
54. | Cum i -a adus spre hotarul Lui cel sfînt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l -a cîştigat. |
55. | Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le -a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor. |
56. | Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s'au răzvrătit împotriva Lui, şi n'au ţinut poruncile Lui. |
57. | Ci s'au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s'au abătut la o parte, ca un arc înşelător, |
58. | L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor. |
59. | Dumnezeu a auzit, şi Ş'a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel. |
60. | A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni. |
61. | Şi -a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mînile vrăjmaşului. |
62. | A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S'a mîniat pe moştenirea Lui. |
63. | Pe tinerii lui i -a ars focul, şi fecioarele lui n'au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă. |
64. | Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s'au bocit. |
65. | Atunci Domnul S'a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin, |
66. | şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu -i cu vecinică ocară. |
67. | Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n'a ales seminţia lui Efraim; |
68. | ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care -l iubeşte. |
69. | Şi -a zidit sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul, pe care l -a întemeiat pe veci. |
70. | A ales pe robul Său David, şi l -a luat dela staulele de oi. |
71. | L -a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel. |
72. | Şi David i -a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i -a povăţuit cu mîni pricepute. |
← Psalms (78/150) → |