← Psalms (77/150) → |
1. | (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta. |
2. | În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere. |
3. | Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul. - |
4. | Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi. |
5. | Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară. |
6. | Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic: |
7. | ,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor? |
8. | S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna? |
9. | A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` - |
10. | Atunci îmi zic: ,,Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş``... |
11. | Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; |
12. | da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale. |
13. | Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? |
14. | Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare. |
15. | Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. |
16. | Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adîncurile s'au mişcat. |
17. | Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile. |
18. | Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mişcat şi s'a cutremurat. |
19. | Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele. |
20. | Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron. |
← Psalms (77/150) → |