| ← Psalms (74/150) → |
| 1. | (O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale? |
| 2. | Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa; |
| 3. | îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt. |
| 4. | Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne. |
| 5. | Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă: |
| 6. | în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane. |
| 7. | Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău. |
| 8. | Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară. |
| 9. | Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd... |
| 10. | Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău? |
| 11. | Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i! |
| 12. | Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări. |
| 13. | Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape; |
| 14. | ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie. |
| 15. | Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă. |
| 16. | A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele. |
| 17. | Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna. |
| 18. | Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău! |
| 19. | Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi! |
| 20. | Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari. |
| 21. | Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău! |
| 22. | Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte! |
| 23. | Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta! |
| ← Psalms (74/150) → |