← Psalms (52/150) → |
1. | (Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci. |
2. | Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! |
3. | Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. - |
4. | Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare! |
5. | De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. - |
6. | Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd: |
7. | ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.`` |
8. | Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci. |
9. | Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor. |
← Psalms (52/150) → |