← Psalms (46/150) → |
1. | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. |
2. | De aceea nu ne temem, chiar dacă s'ar zgudui pămîntul, şi s'ar clătina munţii în inima mărilor. |
3. | Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s'ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. - |
4. | Este un rîu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfîntul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt. |
5. | Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. |
6. | Neamurile se frămîntă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pămîntul se topeşte de groază. |
7. | Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. - |
8. | Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe cari le -a făcut El pe pămînt. |
9. | El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului; El a sfărîmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. - |
10. | ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. - |
11. | Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. - |
← Psalms (46/150) → |