Psalms (37/150)

← Psalms (37/150) →

(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

10.

Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

11.

Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

12.

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

13.

Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

14.

Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

15.

Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

16.

Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

17.

Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

18.

Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

19.

Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

20.

Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

21.

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

22.

Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

23.

Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

24.

dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

25.

Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

26.

Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

27.

Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

28.

Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

29.

Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

30.

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

31.

Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

32.

Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

33.

Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

34.

Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

35.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

36.

Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37.

Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

38.

Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

39.

Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40.

Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

← Psalms (37/150) →