← Psalms (25/150) → |
1. | La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. |
2. | În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine! |
3. | Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei. |
4. | Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. |
5. | Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! |
6. | Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice. |
7. | Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! |
8. | Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. |
9. | El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. |
10. | Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui. |
11. | Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! |
12. | Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă. |
13. | El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara. |
14. | Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură. |
15. | Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ. |
16. | Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit. |
17. | Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! |
18. | Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele. |
19. | Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc. |
20. | Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine! |
21. | Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine! |
22. | Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. |
← Psalms (25/150) → |