← Psalms (22/150) → |
1. | (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele? |
2. | Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă. |
3. | Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel. |
4. | În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai. |
5. | Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine. |
6. | Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. |
7. | Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: |
8. | ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` - |
9. | Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele; |
10. | de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu. |
11. | Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor. |
12. | O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară. |
13. | Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte. |
14. | Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu. |
15. | Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii. |
16. | Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele: |
17. | toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc; |
18. | îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea. |
19. | Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu! |
20. | Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor! |
21. | Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului! |
22. | Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. |
23. | Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel! |
24. | Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El. |
25. | În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. |
26. | Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! |
27. | Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. |
28. | Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri. |
29. | Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa. |
30. | O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. |
31. | Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte. |
← Psalms (22/150) → |