←  Psalms (18/150)  →
1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2. Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
3. Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4. Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
5. mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
6. Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7. Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
9. A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11. Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12. Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
15. Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16. El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
17. m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19. El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
20. Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
21. căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
23. Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
24. Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
25. Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26. cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27. Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
28. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30. Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
32. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
34. El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
35. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
36. Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
37. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
38. Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
39. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
40. Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41. Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42. Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
43. Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
44. El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
45. Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
46. Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
47. Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
48. şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49. Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
50. El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.
←  Psalms (18/150)  →