← Psalms (16/150) → |
1. | (O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. |
2. | Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!`` |
3. | Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea. |
4. | Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele. |
5. | Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. |
6. | O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată. |
7. | Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. |
8. | Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin. |
9. | De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte. |
10. | Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea. |
11. | Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta. |
← Psalms (16/150) → |