| ← Psalms (141/150) → |
| 1. | (Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem! |
| 2. | Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele! |
| 3. | Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele! |
| 4. | Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor! |
| 5. | Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor. |
| 6. | Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute. |
| 7. | Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului. |
| 8. | De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul! |
| 9. | Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul! |
| 10. | Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap! |
| ← Psalms (141/150) → |