← Psalms (140/150) → |
1. | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori, |
2. | cari cugetă lucruri rele în inima lor, şi sînt totdeauna gata să aţîţe războiul! |
3. | Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. - |
4. | Păzeşte-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare! |
5. | Nişte îngîmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele dealungul drumului, şi îmi întind capcane. -(Oprire). |
6. | Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele! |
7. | Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.`` |
8. | Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire). |
9. | Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor! |
10. | Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale! |
11. | Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pămînt, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi -l duce la pierzanie. |
12. | Ştiu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi. |
13. | Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. |
← Psalms (140/150) → |