← Psalms (139/150) → |
1. | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, |
2. | ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul. |
3. | Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele. |
4. | Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. |
5. | Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine. |
6. | O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde. |
7. | Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? |
8. | Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; |
9. | Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, |
10. | şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. |
11. | Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` |
12. | Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina. |
13. | Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele: |
14. | Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! |
15. | Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. |
16. | Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. |
17. | Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor! |
18. | Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine. |
19. | O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge! |
20. | Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi! |
21. | Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta? |
22. | Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. |
23. | Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! |
24. | Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei! |
← Psalms (139/150) → |