| ← Psalms (12/150) → |
| 1. | (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor. |
| 2. | Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută. |
| 3. | Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie, |
| 4. | pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?`` |
| 5. | ,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.`` |
| 6. | Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. - |
| 7. | Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie. |
| 8. | Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor. |
| ← Psalms (12/150) → |