←  Psalms (119/150)  →
1. Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2. Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
3. cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
4. Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
5. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
6. Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
7. Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
8. Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9. Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
10. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
11. Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12. Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
13. Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
14. Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
15. Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
16. Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
17. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
18. Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19. Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20. Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
21. Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
22. Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
23. Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
24. Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
25. Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26. Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
27. Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28. Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
29. Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
30. Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
31. Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32. Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
33. Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
34. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
37. Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39. Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
40. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
42. Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
43. Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
45. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
47. Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
48. Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
50. Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
51. Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
52. Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
53. M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
54. Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
55. Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
56. Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57. Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58. Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59. Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60. Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63. Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64. Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
65. Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67. Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
68. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
69. Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70. Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
71. Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
72. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
73. Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74. Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
75. Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
76. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77. Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78. Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
80. Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
81. Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82. Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
83. Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
84. Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85. Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
86. Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87. Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88. Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89. Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
90. Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
91. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
92. Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94. Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95. Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96. Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.
97. Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.
98. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99. Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
100. Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.
101. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.
102. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!
104. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.
105. Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
106. Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.
107. Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
108. Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
109. Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.
110. Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
111. Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.
112. Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.
113. Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
114. Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
115. Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116. Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
117. Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
118. Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.
119. Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
120. Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
121. Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
122. Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
123. Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
124. Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
125. Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
126. Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
127. De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
128. De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
129. Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
130. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
131. Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.
132. Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
133. Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
134. Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
135. Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
136. Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.
137. Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
138. Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
139. Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
140. Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
141. Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
142. Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.
143. Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
144. Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
145. Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.
146. Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
147. O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
148. O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
149. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
150. Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
151. Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
152. De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
153. Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
154. Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
155. Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.
156. Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157. Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
158. Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
159. Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
160. Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
161. Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
162. Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
163. Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164. De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165. Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
166. Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
167. Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
168. Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
169. Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
170. Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
171. Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
172. Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!
173. Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.
174. Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
175. Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
176. Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
←  Psalms (119/150)  →