← Psalms (119/150) → |
1. | Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului! |
2. | Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor, |
3. | cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! |
4. | Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie. |
5. | O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale! |
6. | Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale! |
7. | Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale. |
8. | Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot! |
9. | Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. |
10. | Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale. |
11. | Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! |
12. | Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale! |
13. | Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale. |
14. | Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile. |
15. | Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. |
16. | Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. |
17. | Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău! |
18. | Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! |
19. | Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale! |
20. | Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale. |
21. | Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale. |
22. | Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. |
23. | Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale. |
24. | Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. |
25. | Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! |
26. | Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale! |
27. | Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. |
28. | Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău! |
29. | Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta! |
30. | Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei. |
31. | Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! |
32. | Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. |
33. | Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit! |
34. | Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea! |
35. | Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. |
36. | Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig! |
37. | Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! |
38. | Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! |
39. | Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate. |
40. | Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! |
41. | Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta! |
42. | Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău. |
43. | Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. |
44. | Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. |
45. | Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. |
46. | Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul. |
47. | Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc. |
48. | Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. |
49. | Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea! |
50. | Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă. |
51. | Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta. |
52. | Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi. |
53. | M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta. |
54. | Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele. |
55. | Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. |
56. | Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. |
57. | Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. |
58. | Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! |
59. | Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. |
60. | Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. |
61. | Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. |
62. | Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. |
63. | Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. |
64. | Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale! |
65. | Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. |
66. | Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. |
67. | Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău. |
68. | Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale! |
69. | Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. |
70. | Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta. |
71. | Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale. |
72. | Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint. |
73. | Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! |
74. | Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. |
75. | Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit. |
76. | Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău! |
77. | Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. |
78. | Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale. |
79. | Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! |
80. | Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! |
81. | Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. |
82. | Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?`` |
83. | Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale. |
84. | Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? |
85. | Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. |
86. | Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! |
87. | Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. |
88. | Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! |
89. | Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. |
90. | Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare. |
91. | După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse. |
92. | Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. |
93. | Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. |
94. | Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. |
95. | Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. |
96. | Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini. |
97. | Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea. |
98. | Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. |
99. | Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. |
100. | Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. |
101. | Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. |
102. | Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. |
103. | Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea! |
104. | Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii. |
105. | Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. |
106. | Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte. |
107. | Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău! |
108. | Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! |
109. | Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta. |
110. | Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale. |
111. | Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele. |
112. | Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit. |
113. | Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta. |
114. | Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. |
115. | Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! |
116. | Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! |
117. | Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale! |
118. | Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică. |
119. | Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. |
120. | Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. |
121. | Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! |
122. | Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi! |
123. | Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. |
124. | Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale! |
125. | Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. |
126. | Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. |
127. | De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat: |
128. | De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. |
129. | Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. |
130. | Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. |
131. | Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale. |
132. | Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău! |
133. | Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine! |
134. | Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! |
135. | Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale! |
136. | Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită. |
137. | Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană. |
138. | Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie. |
139. | Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale. |
140. | Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. |
141. | Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. |
142. | Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul. |
143. | Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea. |
144. | Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! |
145. | Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale. |
146. | Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! |
147. | O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. |
148. | O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. |
149. | Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta! |
150. | Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta. |
151. | Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul. |
152. | De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna. |
153. | Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. |
154. | Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. |
155. | Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale. |
156. | Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! |
157. | Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. |
158. | Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău. |
159. | Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! |
160. | Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice. |
161. | Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale. |
162. | Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă. |
163. | Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. |
164. | De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. |
165. | Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire. |
166. | Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. |
167. | Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! |
168. | Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta. |
169. | Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. |
170. | Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! |
171. | Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale! |
172. | Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte! |
173. | Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale. |
174. | Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. |
175. | Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească! |
176. | Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale. |
← Psalms (119/150) → |