← Psalms (106/150) → |
1. | Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! |
2. | Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? |
3. | Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! |
4. | Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău, |
5. | ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta! |
6. | Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău. |
7. | Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie. |
8. | Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. |
9. | A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu. |
10. | I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului. |
11. | Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei. |
12. | Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui. |
13. | Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui. |
14. | Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. |
15. | El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei. |
16. | În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului. |
17. | Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram. |
18. | Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. |
19. | Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat, |
20. | şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă. |
21. | Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, |
22. | minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie. |
23. | Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească. |
24. | Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului, |
25. | ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui. |
26. | Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie, |
27. | că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor. |
28. | Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor. |
29. | Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei. |
30. | Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit. |
31. | Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. |
32. | Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. |
33. | Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele. |
34. | Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească. |
35. | Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor, |
36. | au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei. |
37. | Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, |
38. | au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. |
39. | S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor. |
40. | Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui. |
41. | I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei, |
42. | vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor. |
43. | El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. |
44. | Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele. |
45. | Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: |
46. | a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război. |
47. | Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta! |
48. | Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!`` |
← Psalms (106/150) → |