| ← Proverbs (21/31) → |
| 1. | Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. - |
| 2. | Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. - |
| 3. | A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. - |
| 4. | Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. - |
| 5. | Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. - |
| 6. | Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. - |
| 7. | Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. - |
| 8. | Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine. |
| 9. | Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. - |
| 10. | Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. - |
| 11. | Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. - |
| 12. | Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. - |
| 13. | Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. - |
| 14. | Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. - |
| 15. | Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. - |
| 16. | Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. - |
| 17. | Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. - |
| 18. | Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. - |
| 19. | Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. - |
| 20. | Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. - |
| 21. | Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. - |
| 22. | Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. - |
| 23. | Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. - |
| 24. | Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării. |
| 25. | Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. - |
| 26. | Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. - |
| 27. | Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. - |
| 28. | Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. - |
| 29. | Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. - |
| 30. | Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. - |
| 31. | Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. - |
| ← Proverbs (21/31) → |