← Proverbs (2/31) → |
1. | Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, |
2. | dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; |
3. | dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, |
4. | dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, |
5. | atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. |
6. | Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. |
7. | El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. |
8. | Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. |
9. | Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine. |
10. | Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; |
11. | chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, |
12. | ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate; |
13. | de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; |
14. | cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate, |
15. | cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite; |
16. | ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare, |
17. | care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei. |
18. | Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi: |
19. | niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii. |
20. | De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi! |
21. | Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea; |
22. | dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. |
← Proverbs (2/31) → |