←  Proverbs (18/31)  →
1. Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -
2. Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -
3. Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -
4. Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -
5. Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -
6. Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -
7. Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -
8. Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -
9. Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -
10. Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -
11. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -
12. Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -
13. Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -
14. Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -
15. O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -
16. Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -
17. Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -
18. Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -
19. Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -
20. Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -
21. Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -
22. Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -
23. Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -
24. Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -
←  Proverbs (18/31)  →