← Proverbs (15/31) → |
1. | Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia. |
2. | Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. - |
3. | Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. - |
4. | Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. - |
5. | Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. - |
6. | În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. - |
7. | Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. - |
8. | Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. - |
9. | Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. - |
10. | Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. - |
11. | Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! - |
12. | Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. - |
13. | O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. - |
14. | Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. - |
15. | Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. - |
16. | Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! - |
17. | Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. - |
18. | Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. - |
19. | Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. - |
20. | Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. - |
21. | Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. - |
22. | Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. - |
23. | Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! - |
24. | Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. - |
25. | Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. - |
26. | Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. - |
27. | Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. - |
28. | Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. - |
29. | Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. - |
30. | O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. - |
31. | Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. - |
32. | Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. - |
33. | Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. - |
← Proverbs (15/31) → |