| ← Proverbs (13/31) → |
| 1. | Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea. - |
| 2. | Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de sîlnicie. - |
| 3. | Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. - |
| 4. | Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură. - |
| 5. | Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine. - |
| 6. | Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. - |
| 7. | Unul face pe bogatul, şi n'are nimic, altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, - |
| 8. | Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n'ascultă mustrarea. - |
| 9. | Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. - |
| 10. | Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. - |
| 11. | Bogăţia cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte. - |
| 12. | O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. - |
| 13. | Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. - |
| 14. | Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. - |
| 15. | O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. - |
| 16. | Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. - |
| 17. | Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. - |
| 18. | Sărăcia şi ruşinea sînt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. - |
| 19. | Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. - |
| 20. | Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. - |
| 21. | Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. |
| 22. | Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. - |
| 23. | Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. - |
| 24. | Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată. - |
| 25. | Cel neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă. - |
| ← Proverbs (13/31) → |