← Matthew (14/28) → |
1. | În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus; |
2. | şi a zis slujitorilor săi: ,,Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.`` |
3. | Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; |
4. | pentrucă Ioan îi zicea: ,,Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.`` |
5. | Irod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. |
6. | Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod. |
7. | Deaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. |
8. | Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: ,,Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!`` |
9. | Împăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea. |
10. | Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă. |
11. | Capul a fost adus într'o farfurie, şi dat fetei, care l -a dus la mamă-sa. |
12. | Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus. |
13. | Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într'un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos. |
14. | Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi. |
15. | Cînd s'a înserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.`` |
16. | ,,N'au nevoie să plece``, le -a răspuns Isus; ,,daţi-le voi să mănînce.`` |
17. | Dar ei I-au zis: ,,N'avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.`` |
18. | Şi El le -a zis: ,,Aduceţi -i aici la Mine.`` |
19. | Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. |
20. | Toţi au mîncat şi s'au săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri. |
21. | Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. |
22. | Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor. |
23. | După ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. |
24. | În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. |
25. | Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare. |
26. | Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis: ,,Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat. |
27. | Isus le -a zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!`` |
28. | ,,Doamne``, I -a răspuns Petru, ,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.`` |
29. | ,,Vino!`` i -a zis Isus. Petru s'a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. |
30. | Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!`` |
31. | Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?`` |
32. | Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. |
33. | Ceice erau în corabie, au venit de s'au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!`` |
34. | După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. |
35. | Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii. |
36. | Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s'au atins, s'au vindecat. |
← Matthew (14/28) → |