← Lamentations (5/5) |
1. | ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! |
2. | Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! |
3. | Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve. |
4. | Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim. |
5. | Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă. |
6. | Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne. |
7. | Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele. |
8. | Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor. |
9. | Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie. |
10. | Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei. |
11. | Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda. |
12. | Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste |
13. | Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn. |
14. | Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte. |
15. | S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre. |
16. | A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! |
17. | Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii, |
18. | este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el. |
19. | Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam! |
20. | Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme? |
21. | Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară! |
22. | Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult |
← Lamentations (5/5) |