← Judges (3/21) → |
1. | Iată neamurile pe cari le -a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. |
2. | El voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu -l cunoscuseră mai înainte. |
3. | Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau în muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului. |
4. | Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise. |
5. | Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor; |
6. | au luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor. |
7. | Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor. |
8. | Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i -a vîndut în mînile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim. |
9. | Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, care i -a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. |
10. | Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mînile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim. |
11. | Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit. |
12. | Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului. |
13. | Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor. |
14. | Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. |
15. | Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. |
16. | Ehud şi -a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins -o pe subt haine, în partea dreaptă. |
17. | A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. |
18. | Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari -l aduseseră. |
19. | El însuş s'a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis: ,,Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.`` Împăratul a zis: ,,Tăcere!`` Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară. |
20. | Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis: ,,Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.`` Eglon s'a sculat de pe scaun. |
21. | Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i -a împlîntat -o în pîntece. |
22. | Chiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s'a strîns în jurul ferului; căci n'a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat -o în trup aşa cum o înfipsese. |
23. | Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul. |
24. | Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s'au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: ,,Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.`` |
25. | Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt. |
26. | Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat -o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira. |
27. | Cum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s'au pogorît cu el din munte, şi el s'a pus în fruntea lor. |
28. | El le -a zis: ,,Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.`` Ei s'au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n'au lăsat pe nimeni să treacă. |
29. | Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n'a scăpat unul. |
30. | În ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani. |
31. | După el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel. |
← Judges (3/21) → |