← John (12/21) → |
1. | Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi. |
2. | Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El. |
3. | Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului. |
4. | Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis: |
5. | ,,De ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?`` |
6. | Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. |
7. | Dar Isus a zis: ,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele. |
8. | Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.`` |
9. | O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi. |
10. | Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr, |
11. | căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus. |
12. | A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, |
13. | a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: ,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!`` |
14. | Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris: |
15. | ,,Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.`` |
16. | Ucenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El. |
17. | Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El. |
18. | Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta. |
19. | Fariseii au zis deci între ei: ,,Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!`` |
20. | Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic, |
21. | s'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.`` |
22. | Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. |
23. | Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. |
24. | Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. |
25. | Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică. |
26. | Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. |
27. | Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! |
28. | Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea: ,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!`` |
29. | Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: ,,Un înger a vorbit cu El!`` |
30. | Isus a răspuns: ,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi. |
31. | Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. |
32. | Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` - |
33. | Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. - |
34. | Norodul I -a răspuns: ,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?`` |
35. | Isus le -a zis: ,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge. |
36. | Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei. |
37. | Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, |
38. | ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: ,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?`` |
39. | De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: |
40. | ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`` |
41. | Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El. |
42. | Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. |
43. | Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu. |
44. | Iar Isus a strigat: ,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine. |
45. | Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine. |
46. | Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec. |
47. | Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. |
48. | Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. |
49. | Căci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. |
50. | Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.`` |
← John (12/21) → |