←  Job (9/42)  →
1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2. ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.
4. A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5. El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.
6. Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.
7. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.
8. Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11. Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.
12. Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``
13. Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.
14. Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15. Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.
16. Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;
17. El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20. Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
21. Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
23. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.
24. Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25. Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26. trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.
27. Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`
28. sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
29. Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?
30. Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,
31. Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!
32. Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.
34. Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.
35. Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.
←  Job (9/42)  →