| ← Job (5/42) → |
| 1. | Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi? |
| 2. | Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. |
| 3. | Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa. |
| 4. | Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă! |
| 5. | Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi. |
| 6. | Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt. |
| 7. | Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare. |
| 8. | Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu. |
| 9. | El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr. |
| 10. | El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii. |
| 11. | El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi. |
| 12. | El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească. |
| 13. | El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate: |
| 14. | dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea. |
| 15. | Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici. |
| 16. | Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura. |
| 17. | Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. |
| 18. | El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte. |
| 19. | De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul. |
| 20. | El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război. |
| 21. | Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea. |
| 22. | Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului. |
| 23. | Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine. |
| 24. | Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi, |
| 25. | îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp. |
| 26. | Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui. |
| 27. | Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!`` |
| ← Job (5/42) → |