← Job (36/42) → |
1. | Elihu a urmat şi a zis: |
2. | ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. |
3. | Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. |
4. | Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate. |
5. | Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui. |
6. | El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit. |
7. | Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească. |
8. | Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii? |
9. | Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor. |
10. | Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire. |
11. | Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie. |
12. | Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor. |
13. | Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie; |
14. | îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi. |
15. | Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează. |
16. | Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase. |
17. | Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta. |
18. | Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire! |
19. | Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura? |
20. | Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor. |
21. | Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău. |
22. | Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El? |
23. | Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?`` |
24. | Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească! |
25. | Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe. |
26. | Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns. |
27. | Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, |
28. | pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. |
29. | Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său? |
30. | Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării. |
31. | Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. |
32. | Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui. |
33. | Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea. |
← Job (36/42) → |