← Job (29/42) → |
1. | Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis: |
2. | ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, |
3. | cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec! |
4. | Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, |
5. | cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu; |
6. | cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! |
7. | Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, |
8. | tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare. |
9. | Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură. |
10. | Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii. |
11. | Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda. |
12. | Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin. |
13. | Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. |
14. | Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. |
15. | Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. |
16. | Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut. |
17. | Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi. |
18. | Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. |
19. | Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. |
20. | Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.` |
21. | Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. |
22. | După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare. |
23. | Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. |
24. | Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. |
25. | Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi. |
← Job (29/42) → |