← Job (26/42) → |
1. | Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
2. | ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! |
3. | Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală! |
4. | Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine? |
5. | Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor; |
6. | înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş. |
7. | El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic. |
8. | Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor. |
9. | Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el. |
10. | A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec. |
11. | Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui. |
12. | Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. |
13. | Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar. |
14. | Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?`` |
← Job (26/42) → |