← Job (22/42) → |
1. | Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis: |
2. | ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui. |
3. | Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El? |
4. | Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine? |
5. | Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? |
6. | Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. |
7. | Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd. |
8. | Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază. |
9. | Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai. |
10. | Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată. |
11. | Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc? |
12. | Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este! |
13. | Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori? |
14. | Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!` |
15. | Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi, |
16. | cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge? |
17. | Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?` |
18. | Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! - |
19. | Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei |
20. | şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!` |
21. | Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire. |
22. | Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. |
23. | Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. |
24. | Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! |
25. | Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta. |
26. | Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu. |
27. | Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele. |
28. | Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. |
29. | Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi. |
30. | El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.`` |
← Job (22/42) → |