| ← Job (11/42) → |
| 1. | Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis: |
| 2. | ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate? |
| 3. | Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine? |
| 4. | Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` - |
| 5. | A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă, |
| 6. | şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta. |
| 7. | Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? |
| 8. | Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti? |
| 9. | Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea. |
| 10. | Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri? |
| 11. | Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi. |
| 12. | Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic! |
| 13. | Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El. |
| 14. | Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. |
| 15. | Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; |
| 16. | îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs. |
| 17. | Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii. |
| 18. | Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. |
| 19. | Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta. |
| 20. | Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!`` |
| ← Job (11/42) → |