← Ecclesiastes (7/12) → |
1. | Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii. |
2. | Mai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta. |
3. | Mai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună. |
4. | Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. |
5. | Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte. |
6. | Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune. |
7. | Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima. |
8. | Mai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat. |
9. | Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor. |
10. | Nu zice: ,,Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. |
11. | Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele. |
12. | Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. |
13. | Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb? |
14. | În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el. |
15. | Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui. |
16. | Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? |
17. | Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? |
18. | Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea. |
19. | Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate. |
20. | Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. |
21. | Nu lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! |
22. | Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. |
23. | Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: ,,Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. |
24. | Cu mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi? |
25. | M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei. |
26. | Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. |
27. | Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul; |
28. | iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea. |
29. | Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii. |
← Ecclesiastes (7/12) → |