← 2Corinthians (2/13) → |
1. | Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare. |
2. | Căci, dacă vă întristez, dela cine să mă aştept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine? |
3. | Şi v'am scris cum v'am scris, ca, la venirea mea, să n'am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sînt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. |
4. | V'am scris cu multă mîhnire, şi strîngere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrămi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi. |
5. | Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m'a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. |
6. | Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i -a fost dată de cei mai mulţi; |
7. | aşa că acum, este mai bine să -l iertaţi, şi să -l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. |
8. | De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăş dragostea faţă de el; |
9. | căci v'am scris şi cu gîndul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sînteţi ascultători în totul. |
10. | Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, -dacă am iertat ceva-am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, |
11. | ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîştig dela noi; căci nu sîntem în neştiinţă despre planurile lui. |
12. | Cînd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul, |
13. | n'am avut linişte în duhul meu, fiindcă n'am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela fraţi, şi am plecat în Macedonia. |
14. | Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. |
15. | În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării: |
16. | pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri? |
17. | Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. |
← 2Corinthians (2/13) → |