← 1Corinthians (15/16) → |
1. | Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas, |
2. | şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut. |
3. | V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; |
4. | că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; |
5. | şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. |
6. | După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit. |
7. | În urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. |
8. | După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie. |
9. | Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. |
10. | Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. |
11. | Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut. |
12. | Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor? |
13. | Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat. |
14. | Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. |
15. | Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. |
16. | Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat. |
17. | Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre, |
18. | şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi. |
19. | Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! |
20. | Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. |
21. | Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. |
22. | Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; |
23. | dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. |
24. | În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere. |
25. | Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale. |
26. | Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. |
27. | Dumnezeu, în adevăr, ,,a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul. |
28. | Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi. |
29. | Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? |
30. | Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă? |
31. | În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. |
32. | Dacă, vorbind în felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci ,,să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri``. |
33. | Nu vă înşelaţi: ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune``. |
34. | Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun. |
35. | Dar va zice cineva: ,,Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?`` |
36. | Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi. |
37. | Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă. |
38. | Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. |
39. | Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. |
40. | Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti. |
41. | Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. |
42. | Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; |
43. | este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere. |
44. | Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. |
45. | De aceea este scris: ,,Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.`` Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. |
46. | Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. |
47. | Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer. |
48. | Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti. |
49. | Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. |
50. | Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. |
51. | Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, |
52. | într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. |
53. | Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. |
54. | Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă. |
55. | Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?`` |
56. | Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. |
57. | Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! |
58. | De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică. |
← 1Corinthians (15/16) → |