| ← 1Chronicles (16/29) → |
| 1. | Dupăce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care -l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţămiri. |
| 2. | Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămiri, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului. |
| 3. | Apoi a împărţit tuturor celor din Israel bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. |
| 4. | A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să chieme, să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. |
| 5. | Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi arfe, şi Asaf suna din ţimbale. |
| 6. | Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trîmbiţe înaintea chivotului legămîntului lui Dumnezeu. |
| 7. | În ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului. |
| 8. | Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte! |
| 9. | Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! |
| 10. | Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! |
| 11. | Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui! |
| 12. | Aduceţi-vă aminte de minunile pe cari le -a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui, |
| 13. | voi, sămînţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui! |
| 14. | Domnul este Dumnezeul nostru; judecăţile Lui se împlinesc pe tot pămîntul. |
| 15. | Aduceţi-vă aminte totdeauna de legămîntul Său; de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni, |
| 16. | de legămîntul pe care l -a făcut cu Avraam, şi de jurămîntul pe care l -a făcut lui Isaac; |
| 17. | El l -a făcut o lege pentru Iacov, un legămînt vecinic pentru Israel, |
| 18. | zicînd: ,,Îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v'a căzut la împărţeală.`` |
| 19. | Ei erau puţini la număr atunci, foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea. |
| 20. | Şi mergeau dela un neam la altul, şi dela o împărăţie la un alt popor; |
| 21. | dar El n'a îngăduit nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor, |
| 22. | zicînd: ,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi nici un rău proorocilor mei! |
| 23. | Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului! Vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui; |
| 24. | povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! |
| 25. | Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă, El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii; |
| 26. | căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli, dar Domnul a făcut cerurile. |
| 27. | Măreţia şi strălucirea sînt înaintea Feţei Lui, tăria şi bucuria sînt în locaşul Lui. |
| 28. | Familii de popoare, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste! |
| 29. | Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui, închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte. |
| 30. | Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, şi nu se clatină. |
| 31. | Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte! |
| 32. | Să urle marea cu tot ce este în ea! Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea! |
| 33. | Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul. |
| 34. | Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac! |
| 35. | Ziceţi: ,Mîntuieşte-ne, Dumnezeul mîntuirii, strînge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne punem slava în a Te lăuda! |
| 36. | Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie! Şi tot poporul a zis: ,Amin!` şi lăuda pe Domnul! |
| 37. | David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. |
| 38. | A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şasezeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri. |
| 39. | A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon, |
| 40. | ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul. |
| 41. | Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi cari fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac. |
| 42. | Cu ei erau Heman şi Iedutun, cari aveau trîmbiţe şi ţimbale pentru ceice sunau din ele, şi instrumente pentru cîntări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri. |
| 43. | Tot poporul s'a dus fiecare la casa lui, şi David s'a întors să-şi binecuvinteze casa. |
| ← 1Chronicles (16/29) → |