| ← Psalms (58/150) → |
| 1. | (Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor? |
| 2. | Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre. |
| 3. | Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor. |
| 4. | Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea, |
| 5. | care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit. |
| 6. | Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei! |
| 7. | Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite! |
| 8. | Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei! |
| 9. | Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul. |
| 10. | Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi. |
| 11. | Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!`` |
| ← Psalms (58/150) → |