| ← Psalms (14/150) → |
| 1. | (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele. |
| 2. | Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu. |
| 3. | Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar. |
| 4. | Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul? |
| 5. | Ei vor tremura de spaimă, cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. |
| 6. | Rîdeţi voi de nădejdea celui nenorocit... dar scăparea lui este Domnul. |
| 7. | O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!... |
| ← Psalms (14/150) → |